REFLUX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

reflux sn [At: CR (1829), 22Vl / V: (înv) ~liux, ~us (S și: -uss), răf~ / S și: ~ucs / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: lat refluxus, fr reflux cf it reflusso] 1 Fază de coborâre a nivelului apelor oceanice și al mărilor deschise în cadrul fenomenului de maree Si: (înv) răcurgere (2). 2 (Fig) Regres (1).

REFLUX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Dare înapoi, descreștere; regres. – Din fr. reflux.

REFLUX, refluxuri, s. n. (În opoziție cu flux) Retragere periodică a apelor unei mări sau ale unui ocean, datorită atracției lunii și soarelui. V. maree. ♦ Fig. Descreștere, regres.

REFLUX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (Fig.) Descreștere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – împotriva + flux].

REFLUX s. n. 1. coborâre periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) descreștere, regres. 3. (chim.) reîntoarcere către baza coloanei de fracționare, sub formă de lichid condensat, a unei părți din vapori datorită pierderii de căldură. ◊ lichidul astfel obținut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

REFLUX ~uri n. 1) (în opoziție cu flux) Fenomen natural constând în coborârea periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor în cadrul mareei; maree descendentă. 2) fig. Micșorare a intensității unui proces. /<fr. reflux

reflux n. 1. mișcare regulată a mării care se retrage după flux; 2. fig. întoarcere în sens contrar.

*reflúx n., pl. urĭ (d. re- și flux saŭ d. lat. reflúere, refluxum, a curge înapoĭ; fr. réfluxe. V. flux). Geogr. Retragerea zilnică a apeĭ oceanuluĭ de la malurĭ. Fig. Retragere: refluxu mulțimiĭ.

răflus sn vz reflux

refliux sn vz reflux

reflus sn vz reflux

reflux (desp. re-flux) s. n., pl. refluxuri

reflux (re-flux) s. n., pl. refluxuri

reflux s. n. (sil. -flux), pl. refluxuri

REFLUX s. (GEOGR.) (înv.) răcurgere, scădere. (~ apelor unei mări.)

REFLUX s. (GEOGR.) (înv.) răcurgere, scădere. (~ unei mări.)

Reflux ≠ flux

flux și reflux expr. (er., înv.) act sexual.