REFLOTÁRE s. f. 1. retratare a concentratelor primare sau intermediare obținute la flotația substanțelor minerale utile. 2. operație prin care firele textile sunt desfășurate de pe bobine. (< reflota)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reflotáre s. f., g.-d. art. reflotării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFLOTÁ vb. tr. a supune operației de reflotare. (< fr. reflotter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reflotá vb., ind. prez. 1 sg. reflotéz, 3 sg. și pl. refloteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink