reflector, ~oare [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: fr réflecteur] 1 sn Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector, care, folosind fenomenul reflexiei, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o zonă mai întinsă. 2 sn (Pex) Dispozitiv înzestrat cu reflector (1). 3 sn Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. 4 sn (Pex) Proiector. 5 sn (Ast) Telescop al cărui obiectiv este alcătuit dintr-o oglindă concavă. 6 sn (Elt) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. 7 a Care reflectă (1) lumina.

*reflectór, -oáre adj. (fr. réflecteur, reflector, d. lat. refléctere, reflexum, a reflecta. Corect ar fi fost *reflexor, d. supinu reflexum, ca percusor d. percussum). Care reflectează: o suprafață reflectoare. S. n., pl. oare. Aparat care reflectează lumina (un disc neted concav saŭ și convex): reflectoru uneĭ lămpĭ. V. abajur.

reflector (desp. re-flec-) s. n., pl. reflectoare