reflexologie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr réflexologie] Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor (4).

REFLEXOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. [Gen. -iei. / < fr. réflexologie].

REFLEXOLOGIE s. f. disciplină medicală care se ocupă cu studiul reflexelor¹ (II, 3). (< fr. réflexologie)

reflexologie (desp. re-fle-) s. f., art. reflexologia, g.-d. reflexologii, art. reflexologiei

reflexologie (re-fle-) s. f., art. reflexologia, g.-d. reflexologii, art. reflexologiei

reflexologie s. f. (sil. -fle-), art. reflexologia, g.-d. reflexologii, art. reflexologiei

REFLEXO- „act reflex”. ◊ L. reflexus „întors înapoi, reflectat” > fr. réflexo-, germ. id., engl. id. > rom. reflexo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce reflexe; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a actelor reflexe; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe.

REFLEXOLOGÍE (< fr.) s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. A fost creată în 1921 de V.M. Behterev; termenul a fost aplicat și teorie lui I.P. Pavlov. Numită și psihologie obiectivă, deoarece reduce toate fenomenele psihice la reflexe condiționate. Ea a influențat decisiv behaviorismul.