reflexogen, ~ă a [At: CONTEMP. 1950, nr. 184, 7/5 / Pl: ~i, ~e / E: fr réflexogène] Care poate produce un reflex (4).

REFLEXOGEN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. (Neobișnuit) Care poate da naștere la reflexe¹.

REFLEXOGEN, -Ă adj. Care poate produce reflexe. [< fr. réflexogène].

REFLEXOGEN, -Ă adj. care provoacă reflexe¹ (II, 3). (< fr. réflexogène)

reflexogen, -ă adj. (med.) Care determină sau intensifică un reflex ◊ „Stimulo-terapia cutanată – cunoscută sub denumirea de acupunctură – este o metodă de tratament care obține efectul dorit prin iritația anumitor puncte și zone reflexogene ale pielii. Efectul se obține printr-o serie de reacții neuro-endocrine și humorale, tinzând funcțional să restabilească echilibrul funcțional al organismului dereglat de boală.” I.B. 23 VII 69 p. 3 (din fr. réflexogène; DZ; DEX, DN3)

REFLEXOGEN ~ă (~i, ~e) Care generează reflexe ale organismului; producător de reflexe. Factor ~. /<fr. réflexogene

reflexogen (desp. re-fle-) adj. m., pl. reflexogeni; f. reflexogenă, pl. reflexogene

reflexogen (re-fle-) adj. m., pl. reflexogeni; f. reflexogenă, pl. reflexogene

reflexogen adj. m. (sil. -fle-), pl. reflexogeni; f. sg. reflexogenă, pl. reflexogene

REFLEXO- „act reflex”. ◊ L. reflexus „întors înapoi, reflectat” > fr. réflexo-, germ. id., engl. id. > rom. reflexo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce reflexe; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a actelor reflexe; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe.