opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFLECTORIZARE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

REFLECTORIZARE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: reflectoriza] Răsfrângere puternică a oricărui fascicul de lumină.

REFLECTORIZA, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

REFLECTORIZA, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectoriza vt [At: DEX / Pzi: 3 ~zează / E: eg reflectorize] A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină.

REFLECTORIZA vb. I. tr. a răsfrânge orice fascicul de lumină. II. refl. (despre lumină) a se răsfrânge. (< engl. reflectorize)

reflectoriza vb. I (circ.) A răsfrânge lumina ◊ „Buton reflectorizant cu șurub pentru fixarea numerelor de circulație. Acesta reflectorizează puternic orice fascicol de lumină, contribuind la siguranța circulației.” R.l. 3 III 71 p. 4 (din engl. to reflectorize; DEX-S)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reflectorizare s. f., g.-d. art. reflectorizării; pl. reflectorizări

reflectoriza vb., ind. prez. 3 sg. reflectorizează

Intrare: reflectorizare
reflectorizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflectorizare
  • reflectorizarea
plural
  • reflectorizări
  • reflectorizările
genitiv-dativ singular
  • reflectorizări
  • reflectorizării
plural
  • reflectorizări
  • reflectorizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reflectoriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reflectoriza
  • reflectorizare
  • reflectorizat
  • reflectorizatu‑
  • reflectorizând
  • reflectorizându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • reflectorizează
 (să)
  • reflectorizeze
  • reflectoriza
  • reflectoriză
  • reflectorizase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • reflectorizează
 (să)
  • reflectorizeze
  • reflectorizau
  • reflectorizară
  • reflectorizaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reflectorizare, reflectorizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reflectoriza. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi reflectoriza DEX '98 DEX '09

reflectorizaverb

  • 1. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. reflexiv (Despre lumină) A se răsfrânge. MDN '00
    sinonime: răsfrânge
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.