4 definiții pentru referativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

referativ, ~ă a [At: SCL, 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: referat] (Rar) 1-3 Care ține de referat (1-3). 4-6 Cu privire la referat (1-3). 7-9 Privitor la referat (1-3).

REFERATIV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

REFERATIV, -Ă adj. care ține de referat. ♦ publicație ~ă = revistă de referate. (< referat + -iv)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

referativ adj. m., pl. referativi; f. sg. referativă, pl. referative

Intrare: referativ
referativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referativ
  • referativul
  • referativu‑
  • referati
  • referativa
plural
  • referativi
  • referativii
  • referative
  • referativele
genitiv-dativ singular
  • referativ
  • referativului
  • referative
  • referativei
plural
  • referativi
  • referativilor
  • referative
  • referativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

referativ, referatiadjectiv

  • 1. Referitor la referat. DN
    • 1.1. Publicație referativă = revistă de referate. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.