4 definiții pentru referativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
referativ, ~ă a [At: SCL, 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: referat] (Rar) 1-3 Care ține de referat (1-3). 4-6 Cu privire la referat (1-3). 7-9 Privitor la referat (1-3).
REFERATIV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFERATIV, -Ă adj. care ține de referat. ♦ publicație ~ă = revistă de referate. (< referat + -iv)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
referativ adj. m., pl. referativi; f. sg. referativă, pl. referative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: referativ
referativ adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
referativ, referativăadjectiv
- 1. Referitor la referat. DN
- 1.1. Publicație referativă = revistă de referate. DN
-
etimologie:
- DN