11 definiții pentru refecătură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFECĂTURĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
REFECĂTURĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
refecătură sf [At: POLIZU / V: răf~, (înv) răfre~ / Pl: ~ri / E: refec + -ătură] (Reg) 1 Refec (3). 2 (Pex) Tivitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFECĂTURĂ, refecături, s. f. (Popular) Refec. (Cu pronunțare regională) Cusutura... este de două feluri: cu răfecătură, cînd se răsucește pînza distrămată și apoi se coasă... ori tivind. ȘEZ. IX 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
refecătúră f., pl. urĭ. Parte refecată, refec. Modu de a refeca, refec. – Vechĭ răfrec-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răfecătură sf vz refecătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răfrecătură sf vz refecătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refecătură s. f., g.-d. art. refecăturii; pl. refecături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
refecătură s. f., g.-d. art. refecăturii; pl. refecături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refecătură s. f., g.-d. art. refecăturii; pl. refecături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REFECĂTURĂ s. v. refec, tiv, tivitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
refecătură s. v. REFEC. TIV. TIVITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
refecătură, refecăturisubstantiv feminin
-
- Cusutura... este de două feluri: cu răfecătură, cînd se răsucește pînza distrămată și apoi se coasă... ori tivind. ȘEZ. IX 37. DLRLC
-
etimologie:
- Refec + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09