REFECTÓRIU, refectorii, s. n. (Rar) Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REFECTÓRIU s.n. v. refector.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

refectóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink