opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REESCONTARE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

REESCONTARE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

reescontare sf [At: DLR / E: reesconta] Reescont.

REESCONTA, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

REESCONTA, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

reesconta [At: I. PANȚU, PR. 46 / Pzi: ~tez / E: fr réescompter] A efectua un rescont.

REESCONTA vb. I. tr. (Fin.; în capitalism) A efectua un reescont. [Pron. -re-es-. / < fr. réescompter].

REESCONTA vb. tr. a efectua un reescont. (< fr. réescompter)

A REESCONTA ~ez tranz. A efectua un reescont. /<fr. réescompter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reescontare s. f., g.-d. art. reescontării; pl. reescontări

reescontare s. f., g.-d. art. reescontării; pl. reescontări

reescontare s. f. (sil. re-es-), g.-d. art. reescontării; pl. reescontări

reesconta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reescontez, 3 reescontează; conj. prez. 1 sg. să reescontez, 3 să reesconteze

reesconta (a ~) vb., ind. prez. 3 reescontează

reesconta vb. (sil. re-es-), ind. prez. 1 sg. reescontez, 3 sg. și pl. reescontează; conj. prez. 3 sg. și pl. reesconteze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REESCONTARE s. (FIN.) reescont.

REESCONTARE s. (FIN.) reescont.

Intrare: reescontare
reescontare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reescontare
  • reescontarea
plural
  • reescontări
  • reescontările
genitiv-dativ singular
  • reescontări
  • reescontării
plural
  • reescontări
  • reescontărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reesconta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reesconta
  • reescontare
  • reescontat
  • reescontatu‑
  • reescontând
  • reescontându‑
 singular plural
  • reescontează
  • reescontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reescontez
 (să)
  • reescontez
  • reescontam
  • reescontai
  • reescontasem
a II-a (tu)
  • reescontezi
 (să)
  • reescontezi
  • reescontai
  • reescontași
  • reescontaseși
a III-a (el, ea)
  • reescontează
 (să)
  • reesconteze
  • reesconta
  • reescontă
  • reescontase
plural I (noi)
  • reescontăm
 (să)
  • reescontăm
  • reescontam
  • reescontarăm
  • reescontaserăm
  • reescontasem
a II-a (voi)
  • reescontați
 (să)
  • reescontați
  • reescontați
  • reescontarăți
  • reescontaserăți
  • reescontaseți
a III-a (ei, ele)
  • reescontează
 (să)
  • reesconteze
  • reescontau
  • reescontară
  • reescontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reescontare, reescontărisubstantiv feminin

  • 1. finanțe Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: reescont
etimologie:
  • vezi reesconta DEX '98 DEX '09

reesconta, reescontezverb

  • 1. finanțe (Despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.