opțiuni
  • info

11 definiții pentru reescont

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REESCONT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

REESCONT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

reescont sn [At: GHEȚIE, R. M. / V: ~o / Pl: ? / E: fr réescompte, it risconto, ger Riskonto] Operație prin care o bancă vinde, înainte de scadență, altei bănci cambii la ordinul său, în scopul accelerării rotației capitalului și lărgirii plasamentelor Si: reescontare.

REESCONT s.n. (Fin.) Scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. [Pron. re-es-. / < fr. réescompte].

REESCONT s. n. scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. (< fr. réescompte)

REESCONT ~uri n. Operație prin care banca centrală a unei țări cumpără de la o bancă comercială cambii scontate anterior de la aceeași bancă. /<fr. réescompte

resconto sn vz reescont

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reescont s. n., pl. reesconturi

reescont s. n., pl. reesconturi

reescont s. n., pl. reesconturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REESCONT s. v. reescontare.

REESCONT s. (FIN.) reescontare.

Intrare: reescont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reescont
  • reescontul
  • reescontu‑
plural
  • reesconturi
  • reesconturile
genitiv-dativ singular
  • reescont
  • reescontului
plural
  • reesconturi
  • reesconturilor
vocativ singular —
plural —
resconto
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reescont, reesconturisubstantiv neutru

  • 1. finanțe Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: reescontare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.