reeditare sf [At: GRAUR, F. L. 6 / Pl: ~tări / E: reedita] 1 Publicare într-o nouă ediție. 2 Readucere în discuție a unei idei, a unei concepții, a unui fapt etc.

REEDITARE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. Titlul exact este «Limba în circulațiune»... eu am folosit-o în reeditarea, sub formă de texte alese, a lui J. Byck. GRAUR, F. L. 6.

REEDITARE s.f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. [< reedita].

reedita vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~tez / E: fr réediter] 1 A publica într-o nouă ediție Si: a retipări. 2 A readuce în discuție o idee, o concepție, un fapt etc. 3 (Rar) A relua (o piesă de teatru).

REEDITA, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc. Editura de Stat reeditează pe toți clasicii noștri. ♦ A scoate o nouă ediție a operelor sau a unor opere ale unui scriitor. Vechi poeți naționali au fost scoși din uitare, reeditați. SADOVEANU, E. 189. 2. Fig. A pune din nou în circulație (o idee, o concepție etc., de obicei greșită); a face să reapară ceva, a relua, a repeta (într-o nouă versiune). Din nefericire însă, idila rurală reedita tot pe Rodica de mucava a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 9. Caracterizînd acum pe domnul ucis, Radu Popescu nu mai crede că trebuie să reediteze laudele fără rezerve. IORGA, L. I 187.

REEDITA vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediție. 2. (Fig.) A repune în circulație, a readuce în discuție (o idee, o concepție etc.). [Cf. fr. rééditer].

REEDITA vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediție; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuție. (< fr. rééditer)

A REEDITA ~ez tranz. 1) (lucrări, opere etc.) A edita din nou; a publica într-o nouă ediție; a republica; a retipări. 2) fig. (afirmații, idei, concepții) A repune în circulație. [Sil. -re-e-] /<fr. rééditer

reedità v. 1 a face o nouă edițiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru.

*reeditéz v. tr. (re- și editez; fr. rééditer). Editez ĭar.

reeditare s. f., g.-d. art. reeditării; pl. reeditări

reeditare s. f., g.-d. art. reeditării; pl. reeditări

reeditare s. f., pl. reeditări

reedita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reeditez, 3 reeditează; conj. prez. 1 să reeditez, 3 să reediteze

reedita (a ~) vb., ind. prez. 3 reeditează

reedita vb., ind. prez. 1 sg. reeditez, 3 sg. și pl. reeditează

reedita

REEDITARE s. 1. v. republicare. 2. repetare. (~ unei performanțe.)

REEDITARE s. 1. reimprimare, republicare, retipărire. (~ operelor cuiva.) 2. repetare. (~ unei performanțe.)

REEDITA vb. 1. v. republica. 2. repeta. (A ~ performanța de anul trecut.)

REEDITA vb. 1. a reimprima, a republica, a retipări. (A ~ operele cuiva.) 2. a repeta. (A ~ performanța de anul trecut.)