opțiuni
  • info

9 definiții pentru reduplicativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUPLICATIV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

REDUPLICATIV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

reduplicativ, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~e / E: fr reduplicatif] 1 Referitor la reduplicare (1). 2 Rezultat în urma unei reduplicări (1).

REDUPLICATIV, -Ă adj. Care exprimă, indică repetarea. [< fr. réduplicatif].

REDUPLICATIV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif)

reduplicativ a. care exprimă repețirea unui act: re e o particulă reduplicativă.

*reduplicatív, -ă adj. (lat. reduplicatum cu suf. -iv; fr. réduplicatif). Gram. Care arată reduplicarea (repetițiunea), ca re- în refac, repar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reduplicativ (desp. -du-pli-) adj. m., pl. reduplicativi; f. reduplicativă, pl. reduplicative

reduplicativ (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicativi; f. reduplicativă, pl. reduplicative

reduplicativ adj. m. (sil. -pli-), pl. reduplicativi; f. sg. reduplicativă, pl. reduplicative

Intrare: reduplicativ
reduplicativ adjectiv
  • silabație: re-du-pli- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reduplicativ
  • reduplicativul
  • reduplicativu‑
  • reduplicativă
  • reduplicativa
plural
  • reduplicativi
  • reduplicativii
  • reduplicative
  • reduplicativele
genitiv-dativ singular
  • reduplicativ
  • reduplicativului
  • reduplicative
  • reduplicativei
plural
  • reduplicativi
  • reduplicativilor
  • reduplicative
  • reduplicativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reduplicativ, reduplicativăadjectiv

  • 1. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.