2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
redupleca v vz reduplica
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reduplica vt [At: CALENDARIU (1794), 28/26 / V: (înv) ~leca / Pzi: reduplic / E: lat reduplicare] 1 (Rar) A dubla (1). 2 (Lin) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un alt cuvânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REDUPLICA, reduplic, vb. I. Tranz. (Gram.) A repeta unul sau mai multe elemente într-un cuvînt, pentru a-i da altă valoare morfologică ori stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REDUPLICA vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvînt o silabă sau o literă pentru a da cuvîntului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvînt nou. [P.i. reduplic. / < it. reduplicare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REDUPLICA vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REDUPLICA reduplic tranz. 1) rar (acțiuni sau lucruri) A efectua a doua oară; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de două ori. /<lat. reduplicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reduplicà v. a repeta silaba inițială a verbului la unele timpuri, în grecește și latinește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*redúplic, a -á v. tr. (lat. redúplico, -áre). Gram. Îndoĭesc, fac duplu, repet silaba inițială a verbuluĭ la unele timpurĭ (perfect, maĭ-mult-ca-perfect) în limba grecească, latină, sanscrită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reduplica (a ~) (desp. -du-pli-) vb., ind. prez. 1 reduplic, 2 sg. reduplici, 3 reduplică; conj. prez. 1 să reduplic, 3 să reduplice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reduplica (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 reduplică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reduplica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. reduplic, 3 sg. și pl. reduplică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reduplic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REDUPLICA vb. v. dubla, îndoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reduplica vb. v. DUBLA. ÎNDOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: re-du-pli-ca
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reduplica, reduplicverb
-
- 1.1. A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- reduplicare DEX '09 DEX '98 MDN '00