6 definiții pentru «reduplica»   conjugări

REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A REDUPLICÁ redúplic tranz. 1) rar (acțiuni sau lucruri) A efectua a doua oară; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de două ori. /<lat. reduplicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. redúplic, 3 sg. și pl. redúplică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink