căutare avansată
17 definiții pentru redundant, redundanță   declinări

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă l-a redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiteri informației în telecomunicați. ♦ Abundență inutilă de expresi, de cuvinte s-au de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s.f ] – Din engl. redundance, fr. redondance.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă l-a redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -a adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiteri informației în telecomunicați. ♦ Abundență inutilă de expresi, de cuvinte s-au de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNȚĂ s. v. inutilitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNȚĂ ~e f. 1) Defect stilistic constând în abundența inutilă de cuvinte și expresi l-a redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informație l-a transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundanței] /<engl. redundancy, fr. redondance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor l-a redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNȚĂ s.f. Supraabundență inutilă a expresilor, a cuvintelor s-au a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiteri unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor l-a redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informați identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informați. (< engl. redundant, fr. redondant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiteri unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresi, cuvinte s-au imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul s-au altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REDUNDÁNȚĂ (REDONDÁNȚĂ) (‹ engl., fr.) s. f. 1. (TELEC.) Mărime care caracterizează o sursă de mesaje și care prezintă excesul de informație transmisă față de strictul necesar; este utilă când excesul de semnale se introduce pentru a se asigura transmisiunea fără erori (în prezența perturbaților). 2. Abundență (inutilă) de cuvinte, de figuri retorice, de imagini pentru exprimarea unei idei care repetă aceeași informație.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink