REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

redundá vb., ind. prez. 1 sg. redundéz, 3 sg. și pl. redundeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink