2 definiții pentru reductiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REDUCTIV, -Ă adj. (log.; despre o demonstrație) care procedează prin reducție (6). (< germ. reduktiv)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reductiv adj. m., pl. reductivi; f. sg. reductivă, pl. reductive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reductiv
reductiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
reductiv, reductivăadjectiv
etimologie:
- reduktiv MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.