redie¹ sf [At: ZOOLOGIA, 27 / Pl: ~ii / E: fr rédie] 1 Stadiu larvar în dezvoltarea gălbezei. 2 Larvă care se găsește în stadiu de redie (1).

REDIE s.f. (Zool.) Stadiu larvar în evoluția unor trematode. [< fr. rédie].

REDIE s. f. studiu larvar în evoluția unor trematode. (< fr. rédie)

redie (desp. -di-e) s. f., art. redia (desp. -di-a), g.-d. art. rediei; pl. redii, art. rediile (desp. -di-i-)

redie (-di-e) s. f., art. redia (-di-a), g.-d. art. rediei; pl. redii, art. rediile (-di-i-)

redie s. f. (sil. -di-e), art. redia (sil. -di-a), g.-d. art. rediei; pl. redii, art. rediile (sil. -di-i-)

RÉDIE s. f. Larvă (stadiu larvar în dezvoltarea gălbezei); are corpul alungit, plin cu celule germinative care dau naștere cercarului și trăiește ca parazită în melcul de apă Limnea.

rédie, redii, s.f. (reg.) 1. Autorizație (de trecere). 2. Permis: „Ai grijă, mire, ce faci, / Nu faci redie pă veci” (Antologie, 1980: 212). – Cf. reghie (MDA).

redie, redii, s.f. – (reg.) 1. Autorizație (de trecere). 2. Permis: „Ai grijă, mire, ce faci, / Nu faci redie pă veci” (Antologie, 1980: 212; Tohat). – Cf. reghie < magh. regyija (redia) (MDA).

redie, -ii, s.f. – Certificat de radiere: „Ai grijă, mire, ce faci, / Nu faci redie pă veci” (Antologie 1980: 212; Tohat). – Probabil din radia „a șterge”.