opțiuni
  • info

10 definiții pentru redhibitoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDHIBITORIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

REDHIBITORIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

redhibitoriu, ~ie a [At: HAMANGIU, C. C. 346 / V: ~deb~, ~ie / S și: ~di~ / Pl: ~ii / E: fr rédhibitoire] Care poate anula o vânzare.

REDHIBITORIU, -IE adj. v. redibitoriu.

REDHIBITORIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)

REDIBITORIU, -IE adj. Care face să se anuleze o vînzare. [Pron. -riu, var. redhibitoriu, -ie adj. / < lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire].

redibitoriu a. care poate anula o vânzare: viții redibitorii.

*redibitóriŭ, -ie adj. (lat. redhibitorius). Care poate produce o redibițiune: defecte (vițiĭ) redibitoriĭ (ca vînzarea unuĭ cal bolnav de răpcĭugă). Care tinde la redibițiune: acțiune redibitorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

redhibitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. redhibitorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. redhibitorii

redhibitoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. redhibitorie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitorii

redhibitoriu adj. m. [-ria pron. -rĭu], f. redhibitorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. redhibitorii

Intrare: redhibitoriu
redhibitoriu adjectiv
  • pronunție: redhibitorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redhibitoriu
  • redhibitoriul
  • redhibitoriu‑
  • redhibitorie
  • redhibitoria
plural
  • redhibitorii
  • redhibitoriii
  • redhibitorii
  • redhibitoriile
genitiv-dativ singular
  • redhibitoriu
  • redhibitoriului
  • redhibitorii
  • redhibitoriei
plural
  • redhibitorii
  • redhibitoriilor
  • redhibitorii
  • redhibitoriilor
vocativ singular — —
plural — —
redibitoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redibitoriu
  • redibitoriul
  • redibitoriu‑
  • redibitorie
  • redibitoria
plural
  • redibitorii
  • redibitoriii
  • redibitorii
  • redibitoriile
genitiv-dativ singular
  • redibitoriu
  • redibitoriului
  • redibitorii
  • redibitoriei
plural
  • redibitorii
  • redibitoriilor
  • redibitorii
  • redibitoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

redhibitoriu, redhibitorieadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.