14 definiții pentru redhibițiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDHIBIȚIUNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

REDHIBIȚIUNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

redhibițiune sf [At: ȘĂINEANU / V: ~ie, ~di~ / Pl: ~ni / E: fr rédhibition, lat redhibitio, -onis] Anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un defect sau actul vânzării are un viciu.

REDHIBIȚIUNE s.f. v. redibiție.

REDHIBIȚIUNE s. f. anulare a unei vânzări când obiectul care se vinde are un viciu. (< lat. redhibitio, fr. rédhibition)

redhibiție sf vz redhibițiune

REDIBIȚIE s.f. Anulare a unei vînzări cînd obiectul vînzării are un viciu. [Var. redhibițiune, redibițiune s.f. / < lat. redhibitio, fr. rédhibition].

REDIBIȚIUNE s.f. v. redibiție.

redibițiune f. Jur. anularea unei vânzări când lucrul cumpărat e defectuos.

*redibițiúne f. (lat. redhibítio, -ónis, d. redhibére, a avea ĭar dîndu-ți-se înapoĭ ceva vîndut. V. prohibițiune). Jur. Anularea uneĭ vînzărĭ din cauza defectelor ascunse ale lucruluĭ vîndut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

redhibițiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiunii; pl. redhibițiuni

redhibițiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiunii; pl. redhibițiuni

redhibițiune s. f. (sil. -ți-u-). g.-d. art. redhibițiunii; pl. redhibițiuni

redibiție s. f., g.-d. art. redibiții

Intrare: redhibițiune
redhibițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redhibițiune
  • redhibițiunea
plural
  • redhibițiuni
  • redhibițiunile
genitiv-dativ singular
  • redhibițiuni
  • redhibițiunii
plural
  • redhibițiuni
  • redhibițiunilor
vocativ singular
plural
redibițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redibițiune
  • redibițiunea
plural
  • redibițiuni
  • redibițiunile
genitiv-dativ singular
  • redibițiuni
  • redibițiunii
plural
  • redibițiuni
  • redibițiunilor
vocativ singular
plural
redhibiție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redhibiție
  • redhibiția
plural
genitiv-dativ singular
  • redhibiții
  • redhibiției
plural
vocativ singular
plural
redibiție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redibiție
  • redibiția
plural
  • redibiții
  • redibițiile
genitiv-dativ singular
  • redibiții
  • redibiției
plural
  • redibiții
  • redibițiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

redhibițiune, redhibițiunisubstantiv feminin

  • 1. științe juridice Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.