redeșteptare sf [At: ALECSANDRI, S. 97 / Pl: ~tări / E: redeștepta] 1 Trezire (din lâncezeală, din amorțeală) Si: reînviorare. 2 (Fig) Reizbucnire. (Fig) Evocare (1).

REDEȘTEPTARE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei; reînviere, trezire (din lîncezeală, din amorțeală). Dîndu-și seama de rolul burgheziei muntene și redeșteptarea națională... Odobescu are cuvinte de laudă. IBRĂILEANU, SP. CR. 216. Rolla a avut o mare influență asupra societății Iașului... dînd mîna cu toți tinerii din acea epocă pentru introducerea marelor reforme sociale și, mai cu seamă, pentru redeșteptarea simțului de demnitate personală. ALECSANDRI, S. 97.

REDEȘTEPTARE s.f. Acțiunea de a redeștepta și rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeștepta].

REDEȘTEPTA, redeștept, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

redeștepta [At: MACEDONSKI, O. I, 98 / Pzi: redeștept / E: re¹- + deștepta] 1-2 vtr A (se) trezi din nou. 3-4 vtr A face să-și revină sau a-și veni în fire. 5-6 vtr A readuce sau a reveni la viață. 7-8 vtr (Fig) A izbucni sau a face să izbucnească din nou. 9 vt (Fig) A evoca (1).

REDEȘTEPTA, redeștept, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re¹- + deștepta.

REDEȘTEPTA, redeștept, vb. I. 1. Refl. A se deștepta, a se trezi din nou, a-și veni în fire, a reveni la viață. Mă redeștept curînd același și-n mine nu se face calm. MACEDONSKI, O. I 98. ♦ A se stîrni, a se reaprinde, a reîncepe, a izbucni din nou. Toată scîrba și ura se redeșteptaseră mai crude. C. PETRESCU, Î. II 227. 2. Tranz. A aduce aminte, a aminti, a evoca. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107.

REDEȘTEPTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) deștepta din nou, a readuce sau a-și reveni în fire. ♦ (Fig.) A izbucni, a (se) trezi din nou. 2. tr. A aminti, a evoca. [P.i. redeștept. / după fr. réveiller].

REDEȘTEPTA vb. I. tr., refl. a (se) deștepta din nou, a readuce (în simțiri), a-și reveni în fire. ◊ (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni. II. tr. a reaminti, a evoca. (după fr. réveiller)

A SE REDEȘTEPTA mă redeștept intranz. A se deștepta din nou. /re- + a se deștepta

A REDEȘTEPTA redeștept tranz. 1) A deștepta din nou. * ~ în memorie a readuce în minte întâmplări din trecut; a aminti; a evoca. 2) A face să se redeștepte. /re- + a deștepta

redeșteptare s. f., g.-d. art. redeșteptării; pl. redeșteptări

redeșteptare s. f., g.-d. art. redeșteptării; pl. redeșteptări

redeșteptare s. f. deșteptare

redeștepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redeștept, 2 sg. redeștepți, 3 redeșteaptă; conj. prez. 1 sg. să redeștept, 3 să redeștepte; imper. 2 sg. afirm. redeșteaptă

redeștepta (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteaptă; conj. prez. 3 să redeștepte

redeștepta vb., ind. prez. 1 sg. redeștept, 3 sg. și pl. redeșteaptă; conj. prez. 3 sg. și pl. redeștepte

REDEȘTEPTA vb. 1. v. evoca. 2. v. aminti.

REDEȘTEPTA vb. 1. a chema, a evoca, a reaminti, a rechema. (A ~ ceva în memorie.) 2. a aminti, a evoca. (I-am ~ vremurile de atunci.)