REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. (Rar) Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REDEMPȚIÚNE s.f. (Liv.) Izbăvire, mântuire; (spec.) mântuirea religioasă creștină. [< fr. rédemption, cf. lat. bis. redemptio – răscumpărare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REDEMPȚIÚNE s. f. 1. mântuirea religioasă creștină (prin Isus Cristos). 2. mântuire; izbăvire. (< fr. rédemption, lat. redemptio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REDEMPȚIÚNE s. v. izbăvire, mântuire, salvare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

redempțiúne s. f. (sil. -demp-ți-u-), g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink