redactoríță s.f. Femeie redactor de carte ◊ „E.B., o femeie cu deosebit gust pentru poezie, o redactoriță admirabilă.” R.l. 21 III 81 p. 2 (din redactor + -iță)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink