redactare sf [At: MAIORESCU, D. II, 38 / Pl: ~tări / E: redacta] Formulare în scris Si: (înv) redacție (3), redijare.

REDACTARE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris. Cea mai grea încercare pentru lexicograf, în munca de alcătuire a dicționarului, este redactarea definiției. L. ROM. 1953, nr. 4, 31.

REDACTARE s.f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare, redacție, compunere. [< redacta].

redacta vt [At: ROMÂNUL (1857), nr. 19, 1²/60 / Pzi: ~tez / E: fr rédiger, lat redigere după redacție, redactor] 1 A formula în scris (în mod metodic și ordonat) rezultatul unui proces de gândire (o povestire, o descriere, un act) Si: (înv) a redija. 2 A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. 3 (Înv) A conduce, în calitate de redactor (1), o publicație periodică.

redacțiune sf vz redacție

REDACTA, redactez, vb. I. Tranz. A formula în scris, în mod metodic și ordonat, rezultatul unui proces de gîndire (povestire, descriere etc.); a redija. V. compune, elabora. Redacta informații, făcea corecturi și numai seara... își aducea și el aminte că e trudit. VLAHUȚĂ, O. A. 237. Înainte chiar de luna lui martie 1848, Nicu Bălcescu a fost însărcinat de comitet a redacta proclamația revoluționară. GHICA, S. A. 155. ♦ (Învechit) A conduce o publicație (periodică). «Foaia științifică și literară», redactată de mine, tipări un număr extraordinar din 6 februarie 1844. KOGĂLNICEANU, S. A. 195.

REDACTA vb. I. tr. 1. A compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. A îndruma și a organiza conținutul unei publicații (periodice). [< redactor, cf. lat. redactum, fr. rédaction].

REDACTA vb. tr. 1. a compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. a pregăti (la un ziar, la o editură) pentru publicare manuscrisele. (< redactor)

A REDACTA ~ez tranz. 1) (manuscrise) A finisa sub aspectul formei și al conținutului conform unor cerințe speciale. El ~at raportul. 2) livr. (studii, documente, scrieri etc.) A formula în scris; a scrie. /Din redactor

redactà v. V. redijà.

*redactéz v. tr. (d. redactor. E o formațiune rom. O aŭ și Spanioliĭ: redactar. Fr. rédiger, it. redígere. Cp. cu corectez și corijez). Redijez, formulez, aștern în scris, daŭ formă scrisă: a redacta un articul de ziar, o protestare.

*redacțiúne f. (lat. redáctio, -ónis, d. red-igere, -áctum, a reduce la, a da formă de. V. acțiune). Acțiunea de a redacta. Lucru redactat, forma lucruluĭ redactat: asta e prima redacțiune (maĭ des redactare) a articululuĭ. Totalitatea redactorilor unuĭ ziar: se adunase toată redacțiunea. Bĭurou redactorilor, cancelaria unuĭ ziar: redacțiunea Universuluĭ. – Ob. redácție (rus. redákciĭa).

redactare s. f., g.-d. art. redactării; pl. redactări

redactare s. f., g.-d. art. redactării; pl. redactări

redactare s. f., g.-d. art. redactării; pl. redactări

redacta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redactez, 3 redactează; conj. prez. 1 sg. să redactez, 3 să redacteze

redacta (a ~) vb., ind. prez. 3 redactează

redacta vb., ind. prez. 1 sg. redactez, 3 sg. și pl. redactează

redacțiune (prima redacțiune a cărții), -ni.

REDACTARE s. 1. compunere, concepere, elaborare, formulare, întocmire. (~ unei scrisori.) 2. v. dresare. 3. v. creare.

REDACTARE s. 1. concepere, elaborare, formulare, întocmire. (~ unei scrisori.) 2. dresare, întocmire. (~ unui proces-verbal.) 3. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere.)

REDACTA vb. 1. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi. (El a ~ raportul.) 2. v. dresa. 3. v. crea.

REDACTA vb. 1. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi. (El a ~ raportul.) 2. a dresa, a întocmi. (A ~ un act, un proces-verbal.) 3. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.)

redacta (redactez, redactat), vb. – A compune, a elabora. Format după lat. redactum, ca și contracta după contractum, cf. sp. redactar. Este dubletul lui redija, vb., din fr. rédiger. – Der. redactor, s. m.; redacți(un)e, s. f.