10 definiții pentru recuzitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

recuzitor, ~oare smf [At: ARDELEANU, D. 182 / V: ~ter / Pl: ~i, ~oare / E: ger Requisiteur] Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei.

RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei. Pe culoarele... din dosul scenei... mașiniștii și recuzitorii alergau de colo pînă colo. ARDELEANU, D. 182.

RECUZITOR, -OARE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].

RECUZITOR, -OARE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)

RECUZITOR ~oare (~ori, ~oare ) m. și f. (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea și de păstrarea recuzitei. /<germ. Requisiteur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: recuzitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recuzitor
  • recuzitorul
  • recuzitoru‑
plural
  • recuzitori
  • recuzitorii
genitiv-dativ singular
  • recuzitor
  • recuzitorului
plural
  • recuzitori
  • recuzitorilor
vocativ singular
  • recuzitorule
plural
  • recuzitorilor
recuziter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recuzitor, recuzitorisubstantiv masculin
recuzitoare, recuzitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe culoarele... din dosul scenei... mașiniștii și recuzitorii alergau de colo pînă colo. ARDELEANU, D. 182. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.