10 definiții pentru recuzitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.
RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recuzitor, ~oare smf [At: ARDELEANU, D. 182 / V: ~ter / Pl: ~i, ~oare / E: ger Requisiteur] Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECUZITOR, -OARE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei. Pe culoarele... din dosul scenei... mașiniștii și recuzitorii alergau de colo pînă colo. ARDELEANU, D. 182.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECUZITOR, -OARE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECUZITOR, -OARE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECUZITOR ~oare (~ori, ~oare ) m. și f. (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea și de păstrarea recuzitei. /<germ. Requisiteur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recuziter sm vz recuzitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recuzitor s. m., pl. recuzitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recuzitor s. m., pl. recuzitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recuzitor s. m., pl. recuzitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
recuzitor, recuzitorisubstantiv masculin recuzitoare, recuzitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Pe culoarele... din dosul scenei... mașiniștii și recuzitorii alergau de colo pînă colo. ARDELEANU, D. 182. DLRLC
-
etimologie:
- Requisiteur DEX '09 DEX '98 MDN '00