RECÚRSIE, recursii, s. f. Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Var.: recursiúne s. f.] – Din lat. recursio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Felicia | Semnalează o greșeală | Permalink

RECÚRSIE s.f. (Fon.) Momentul în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. [Gen. -iei, var. recursiune s.f. / < lat. recursio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECÚRSIE s. f. (fon.) moment în care organele articulatorii părăsesc poziția de articulare, revenind la normal; destindere. (< fr. récursion, lat. recursio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECÚRSIE s. (FON.) destindere, relaxare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recúrsie s. f. (sil. -si-e), art. recúrsia (sil. -si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (sil. -si-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink