3 intrări
26 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECURENT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli)[1] Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.
- Sensul s-a extins, fiind folosit și în alte domenii, nu numai în cel medical, despre boli — raduborza
RECURENȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent1; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECURENȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent1; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
recurant, ~ă a vz recurent2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recurent2, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 385/18 / V: ~rant / Pl: ~nți, ~e / E: fr récurent] 1 a (Atm; d. artere și nervi) Care revine spre punctul de plecare. 2 a (Îs) Febră ~ă sau friguri ~e Boală infecțioasă, caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. 3 sfa Febră recurentă (2). 4 a Care se repetă, revine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recurent1 smf [At: DDRF / Pl: ~nți, ~e / E: lat recurrens, -entis] (Jur) Persoană care face recurs.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recurență sf [At: DL / Pl: ~țe / E: fr récurrence] 1 Caracterul a ceea ce este recurent (1). 2 (Mat; îs) Formulă de ~ Formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. 3 (Log; îs) Demonstrație prin ~ Demonstrație prin inducție completă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECURENT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RECURENT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RECURENT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECURENT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care face (sau se judecă în) recurs.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECURENȚĂ s. f. Revenire, reacțiune asupra sa însăși. ◊ (Logică) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECURENT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECURENT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECURENȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ◊ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putînd enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECURENT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECURENȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECURENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECURENȚĂ ~e f. Caracter recurent; revenire; întoarcere. Formulă de ~. /<fr. récurrence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*recurént, -ă adj. (lat. recúrrens, -curréntis, part. d. recurrere, a alerga înapoĭ. V. recurg). Anat. Care revine la punctu de plecare: nervĭ recurențĭ. Mat. Care presupune un calcul făcut asupra terminilor din apoĭ: serie recurentă. Jur. Care face recurs (Subst. Recurentu). Med. Frigurĭ recurente, un fel de frigurĭ maĭ grave de cît cele obișnuite și chiar mortale cînd omu e răŭ hrănit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recurent adj. m., s. m., pl. recurenți; adj. f., s. f. recurentă, pl. recurente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recurență s. f., g.-d. art. recurenței; pl. recurențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recurent adj. m., s. m., pl. recurenți; adj. f., s. f. recurentă, pl. recurente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recurență s. f., g.-d. art. recurenței; pl. recurențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recurent (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurenți; f. sg. recurentă, pl. recurente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recurență s. f., g.-d. art. recurenței; pl. recurențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
recurență (lat. recurrens, de la vb. recurro; fr. récurrence), procedeu de expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor ei componente, de la ultimul la primul sunet. Apărută în cadrul Școlii de la Notre-Dame (v. Ars Antiqua) ca un procedeu propriu canonului (4) (c. cancricans – lat.; c. al rovescio, c. alla riversa – it.), spre deosebire de canonul obișnuit, c. per motum rectum – lat., r. este sin., în aceste situații cu retrogradarea* (lat. c. per motum retrogradum). Aplicată, în combinație cu alte procedee, cum sunt inversarea*, augmentarea*, diminuarea*, r. a fost larg cultivată de către reprezentații școlilor neerlandeze*, prelungindu-se în Renaștere* și în baroc*; nu a fost străină nici clasicilor, găsind însă o aplicare mai intensă în muzica contemporană (ex. Hindemith, Ludus tonalis). Dacă în formele contrapunctice* este un element al imitației*, fraza* sau tema* imitată putând fi recurentă (ex. Rondo-ul la trei voci nr. 14, Ma fin est mon commencement de Machault, în care vocea (2) înaltă este, de la mijlocul piesei, r. vocii mediane; Bach, Canon a 2-a din Musikalisches Opfer), în muzica de tip omofon*, devine element (frază*) de compunere a temei – fie ea ca și tema de fugă* (ex. Beethoven, Sonata pentru pian op. 106) sau a motivului*, pentru ca în cadrul seriei* să constituie una dintre ipostazele acesteia. Unei serii recurente în plan melodic, îi poate corespunde o r. a întregului material polif.-armonic. R. a fost aplicată ritmului* de către Messiaen (procedeu prelungit apoi și asupra celorlalți parametri* muzicali – v. dodecafonie); pentru acele ritmuri care, simetrice* cu ele însele, constau, ca urmare a r., din aceleași elemente (semne), Messiaen a introdus termenul de „ritmuri non-retrogradabile”.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recurent, recurentăadjectiv
- 1. Care revine spre locul de origine. DNsinonime: palindromic
- 1.1. (Despre boli) Care revine, care recidivează. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1.1. Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 1.2. Serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. DN
-
etimologie:
- récurrent DEX '09 DEX '98 DN
recurent, recurențisubstantiv masculin recurentă, recurentesubstantiv feminin
- 1. Persoană care face un recurs în justiție. DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- recurrens, -ntis DEX '98 MDN '00
recurență, recurențesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este recurent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: repetiție revenire întoarcere
- 1.1. Reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. MDN '00
- 1.2. Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă. DLRLC DN
-
- 2. Expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. MDN '00
-
- Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- récurrence DEX '09 DEX '98 DN