opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECURBAT, -Ă, recurbați, -te, adj. Care a fost supus recurbării. – V. recurba.

RECURBAT, -Ă, recurbați, -te, adj. Care a fost supus recurbării. – V. recurba.

recurbat, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 34/20 / Pl: ~ați, ~e / E: recurba] Îndoit din nou.

RECURBA, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

RECURBA, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

recurba vt [At: DLR / Pzi: ~bez / E: fr recourber] A îndoi din nou un obiect.

RECURBA vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].

RECURBA vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)

recurbà v. a încovoia la margine.

*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recurba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recurbez, 3 recurbează; conj. prez. 1 sg. să recurbez, 3 să recurbeze

recurba (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbează

recurba vb., ind. prez. 1 sg. recurbez, 3 sg. și pl. recurbează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECURBAT adj. v. arcuit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.

recurbat adj. v. ARCUIT. CURB. CURBAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT.

RECURBA vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

Intrare: recurbat
recurbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurbat
  • recurbatul
  • recurbatu‑
  • recurbată
  • recurbata
plural
  • recurbați
  • recurbații
  • recurbate
  • recurbatele
genitiv-dativ singular
  • recurbat
  • recurbatului
  • recurbate
  • recurbatei
plural
  • recurbați
  • recurbaților
  • recurbate
  • recurbatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: recurba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recurba
  • recurbare
  • recurbat
  • recurbatu‑
  • recurbând
  • recurbându‑
 singular plural
  • recurbează
  • recurbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recurbez
 (să)
  • recurbez
  • recurbam
  • recurbai
  • recurbasem
a II-a (tu)
  • recurbezi
 (să)
  • recurbezi
  • recurbai
  • recurbași
  • recurbaseși
a III-a (el, ea)
  • recurbează
 (să)
  • recurbeze
  • recurba
  • recurbă
  • recurbase
plural I (noi)
  • recurbăm
 (să)
  • recurbăm
  • recurbam
  • recurbarăm
  • recurbaserăm
  • recurbasem
a II-a (voi)
  • recurbați
 (să)
  • recurbați
  • recurbați
  • recurbarăți
  • recurbaserăți
  • recurbaseți
a III-a (ei, ele)
  • recurbează
 (să)
  • recurbeze
  • recurbau
  • recurbară
  • recurbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recurbat, recurbatăadjectiv

etimologie:
  • vezi recurba DEX '98 DEX '09

recurba, recurbezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.