RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink