2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECURBARE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

RECURBARE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbare sf [At: DN3 / Pl: ~bări / E: recurba] Îndoire din nou a unui obiect.

RECURBARE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba].

RECURBA, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

RECURBA, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

recurba vt [At: DLR / Pzi: ~bez / E: fr recourber] A îndoi din nou un obiect.

RECURBA vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].

RECURBA vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)

*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recurba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recurbez, 3 recurbea; conj. prez. 1 sg. să recurbez, 3 să recurbeze

recurba (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbea

recurba vb., ind. prez. 1 sg. recurbez, 3 sg. și pl. recurbea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECURBA vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

Intrare: recurbare
recurbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurbare
  • recurbarea
plural
  • recurbări
  • recurbările
genitiv-dativ singular
  • recurbări
  • recurbării
plural
  • recurbări
  • recurbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: recurba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recurba
  • recurbare
  • recurbat
  • recurbatu‑
  • recurbând
  • recurbându‑
singular plural
  • recurbea
  • recurbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recurbez
(să)
  • recurbez
  • recurbam
  • recurbai
  • recurbasem
a II-a (tu)
  • recurbezi
(să)
  • recurbezi
  • recurbai
  • recurbași
  • recurbaseși
a III-a (el, ea)
  • recurbea
(să)
  • recurbeze
  • recurba
  • recurbă
  • recurbase
plural I (noi)
  • recurbăm
(să)
  • recurbăm
  • recurbam
  • recurbarăm
  • recurbaserăm
  • recurbasem
a II-a (voi)
  • recurbați
(să)
  • recurbați
  • recurbați
  • recurbarăți
  • recurbaserăți
  • recurbaseți
a III-a (ei, ele)
  • recurbea
(să)
  • recurbeze
  • recurbau
  • recurba
  • recurbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recurbare, recurbărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi recurba DEX '09 DEX '98 DN

recurba, recurbezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.