opțiuni
  • info
2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

recuplare s. f. Cuplare intervenită după o perioadă de decuplare ◊ „Ora 23,35. Recuplarea a reușit perfect! La centrul de la Huston au fost însă câteva momente de «suspense», datorită faptului că joncțiunea s-a realizat în timp ce modulul și nava-mamă se aflau în partea invizibilă a Lunii, ceea ce a provocat deteriorarea comunicațiilor radio.” Sc. 22 VII 69 p. 6 (din re- + cuplare; cf. fr. rattachement; DT)

RECUPLA vb. refl. (despre navele cosmice) a se cupla din nou. (< re1- + cupla)

Intrare: recuplare
recuplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recuplare
  • recuplarea
plural
  • recuplări
  • recuplările
genitiv-dativ singular
  • recuplări
  • recuplării
plural
  • recuplări
  • recuplărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recupla
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recupla
  • recuplare
  • recuplat
  • recuplatu‑
  • recuplând
  • recuplându‑
 singular plural
  • recuplează
  • recuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recuplez
 (să)
  • recuplez
  • recuplam
  • recuplai
  • recuplasem
a II-a (tu)
  • recuplezi
 (să)
  • recuplezi
  • recuplai
  • recuplași
  • recuplaseși
a III-a (el, ea)
  • recuplează
 (să)
  • recupleze
  • recupla
  • recuplă
  • recuplase
plural I (noi)
  • recuplăm
 (să)
  • recuplăm
  • recuplam
  • recuplarăm
  • recuplaserăm
  • recuplasem
a II-a (voi)
  • recuplați
 (să)
  • recuplați
  • recuplați
  • recuplarăți
  • recuplaserăți
  • recuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • recuplează
 (să)
  • recupleze
  • recuplau
  • recuplară
  • recuplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recuplare, recuplărisubstantiv feminin

  • 1. Cuplare intervenită după o perioadă de decuplare. DCR2
    • format_quote Ora 23,35. Recuplarea a reușit perfect! La centrul de la Huston au fost însă câteva momente de «suspense», datorită faptului că joncțiunea s-a realizat în timp ce modulul și nava-mamă se aflau în partea invizibilă a Lunii, ceea ce a provocat deteriorarea comunicațiilor radio. Sc. 22 VII 69 p. 6. DCR2
etimologie:
  • re- + cuplare DCR2

recupla, recuplezverb

  • 1. (Despre navele cosmice) A se cupla din nou. MDN '00
etimologie:
  • re- + cupla MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.