2 intrări

4 definiții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECUMPĂNIRE s. reechilibrare.

Intrare: recumpănire
recumpănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recumpănire
  • recumpănirea
plural
  • recumpăniri
  • recumpănirile
genitiv-dativ singular
  • recumpăniri
  • recumpănirii
plural
  • recumpăniri
  • recumpănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: recumpăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recumpăni
  • recumpănire
  • recumpănit
  • recumpănitu‑
  • recumpănind
  • recumpănindu‑
singular plural
  • recumpănește
  • recumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recumpănesc
(să)
  • recumpănesc
  • recumpăneam
  • recumpănii
  • recumpănisem
a II-a (tu)
  • recumpănești
(să)
  • recumpănești
  • recumpăneai
  • recumpăniși
  • recumpăniseși
a III-a (el, ea)
  • recumpănește
(să)
  • recumpănească
  • recumpănea
  • recumpăni
  • recumpănise
plural I (noi)
  • recumpănim
(să)
  • recumpănim
  • recumpăneam
  • recumpănirăm
  • recumpăniserăm
  • recumpănisem
a II-a (voi)
  • recumpăniți
(să)
  • recumpăniți
  • recumpăneați
  • recumpănirăți
  • recumpăniserăți
  • recumpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • recumpănesc
(să)
  • recumpănească
  • recumpăneau
  • recumpăni
  • recumpăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)