2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECUCERIT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.

RECUCERIT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.

recucerit, ~ă a [At: BRĂESCU, O. A. I, 119 / Pl: ~iți, ~e / E: recuceri] 1-3 Care a fost cucerit (2-4) din nou.

RECUCERIT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou.

RECUCERI, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

recuceri [At: OȚETEA, R. 162 / Pzi: ~resc / E: re1- + cuceri după fr reconquerir] 1-3 vt A cuceri2 (6-8) din nou (prin luptă). 4 vr (Rar) A deveni din nou stăpân pe sine. 5 vr (Rar) A se reculege (2).

RECUCERI, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).

RECUCERI, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua.

RECUCERI vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].

RECUCERI vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)

A RECUCERI ~esc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recuceresc, 3 sg. recucerește, imperf. 1 recuceream; conj. prez. 1 sg. sărecuceresc, 3 să recucerească

recuceri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recuceresc, imperf. 3 sg. recucerea; conj. prez. 3 să recucerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECUCERI vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

RECUCERI vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)

RECUCERI vb. a recîștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.)

recuceri vb. v. DEZMETICI. RECULEGE. REGĂSI. REVENI. TREZI.

Intrare: recucerit
recucerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recucerit
  • recuceritul
  • recuceritu‑
  • recuceri
  • recucerita
plural
  • recuceriți
  • recuceriții
  • recucerite
  • recuceritele
genitiv-dativ singular
  • recucerit
  • recuceritului
  • recucerite
  • recuceritei
plural
  • recuceriți
  • recuceriților
  • recucerite
  • recuceritelor
vocativ singular
plural
Intrare: recuceri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recuceri
  • recucerire
  • recucerit
  • recuceritu‑
  • recucerind
  • recucerindu‑
singular plural
  • recucerește
  • recuceriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recuceresc
(să)
  • recuceresc
  • recuceream
  • recucerii
  • recucerisem
a II-a (tu)
  • recucerești
(să)
  • recucerești
  • recucereai
  • recuceriși
  • recuceriseși
a III-a (el, ea)
  • recucerește
(să)
  • recucerească
  • recucerea
  • recuceri
  • recucerise
plural I (noi)
  • recucerim
(să)
  • recucerim
  • recuceream
  • recucerirăm
  • recuceriserăm
  • recucerisem
a II-a (voi)
  • recuceriți
(să)
  • recuceriți
  • recucereați
  • recucerirăți
  • recuceriserăți
  • recuceriseți
a III-a (ei, ele)
  • recuceresc
(să)
  • recucerească
  • recucereau
  • recuceri
  • recuceriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recucerit, recuceriadjectiv

  • 1. Cucerit din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi recuceri DEX '98 DEX '09

recuceri, recucerescverb

  • 1. A cuceri din nou, a lua înapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: relua
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.