rectrice sf [At: ENC. VET. 771 / Pl: ~ / E: fr rectrice, lat rectrix, -icis] Fiecare dintre penele mari și late din coada păsărilor, care servesc la dirijarea zborului.

RECTRICE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late din coada păsărilor.

RECTRICE s.f. Fiecare dintre penele din coada păsărilor care servesc la dirijarea zborului. [< fr. (pennes) rectrices, cf. lat. rectrix].

RECTRICE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)

RECTRICE f. Fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, care dirijează zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis

rectrice s. f., art. retricea, g.-d. art. rectricei; pl. rectrice

rectrice s. f., g.-d. art. rectricei; pl. rectrice

rectrice s. f., g.-d. art. rectricei; pl. rectrice

RECTRÍCE s. f. (ORNIT.) (< lat. rectrix, direcție) Fiecare dintre penele mari și puternice ale cozii unei păsări, cu rol de cârmă și de echilibru. La unele specii (ex. la păun, la pasărea-liră), r. masculului sunt foarte lungi, având rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) în cursul paradelor nupțiale.