rectoscopie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr rectoscopie] (Med) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului.

RECTOSCOPIE s.f. (Med.) Examen al rectului cu ajutorul rectoscopului; proctoscopie. [Gen. -iei. / < fr. rectoscopie, cf. lat. rectum – rect, gr. skopein – a privi].

RECTOSCOPIE s. f. examen optic al rectului cu rectoscopul; prostoscopie. (< fr. rectoscopie)

rectoscopie s. f., g.-d. art. rectoscopiei; pl. rectoscopii

RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză₂), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.