opțiuni
  • info

11 definiții pentru rectorat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECTORAT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

RECTORAT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

rectorat sm [At: DDRF / Pl: ~e, ~uri / E: fr rectorat, ger Rektorat] 1 Funcția de rector (1). 2 Durata rectoratului (1). 3 (Ccr) Birourile și serviciile administrative care depind de rector (1).

RECTORAT, rectorate, s. n. Demnitatea, funcția de rector; birourile și serviciile administrative care țin de rector. ♦ Interval de timp în care cineva își exercită funcția de rector.

RECTORAT s.n. Demnitate, funcție de rector; biroul și serviciile care țin de rector; timpul cît cineva deține funcția de rector. [Pl. -te, -turi. / < fr. rectorat, germ. Rektorat].

RECTORAT s. n. funcția de rector; biroul și serviciile care țin de rector. (< fr. rectorat, germ. Rektorat)

RECTORAT ~e n. 1) Organ de conducere al unei instituții de învățământ superior în frunte cu un rector. 2) Sediul acestui organ. 3) Funcția de rector. /<fr. rectorat, germ. Rektorat

rectorat n. demnitate, funcțiune de rector.

*rectorát n., pl. e (d. rector cu -at ca’n consulat). Funcțiunea de rector. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Camcelaria rectoruluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rectorat s. n., pl. rectorate

rectorat s. n., pl. rectorate

rectorat s. n., pl. rectorate

Intrare: rectorat
rectorat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectorat
  • rectoratul
  • rectoratu‑
plural
  • rectorate
  • rectoratele
genitiv-dativ singular
  • rectorat
  • rectoratului
plural
  • rectorate
  • rectoratelor
vocativ singular —
plural —
rectorat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectorat
  • rectoratul
  • rectoratu‑
plural
  • rectoraturi
  • rectoraturile
genitiv-dativ singular
  • rectorat
  • rectoratului
plural
  • rectoraturi
  • rectoraturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rectorat, rectoratesubstantiv neutru

  • 1. Funcția de rector; durata acestei funcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Birourile și serviciile administrative care țin de rector. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.