3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

rectificator, ~oare [At: BARCIANU / V: (înv) ~icăt~ / Pl: ~oare / E: fr rectificateur] 1 a Care rectifică (1) Si: (rar) rectifîcativ. 2 sm Muncitor calificat care efectuează rectificări (3). 3 sm Muncitor specializat care lucrează la o mașină de rectificat1 (2).

RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj. (Rar) Care rectifică; care aduce o rectificare. ♦ (Substantivat, m.) Muncitor calificat care lucrează la rectificare (2).

RECTIFICATOR, -OARE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. și f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].

RECTIFICATOR, -OARE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)

RECTIFICATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de rectificare. /a rectifica + suf. ~tor

RECTIFICATOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care rectifică. 2) Care conține o rectificare. /a rectifica + suf. ~tor

rectificător, ~oare a, sm vz rectificator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rectificator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. rectificatoare

rectificator2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare

rectificator2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare

rectificator1 adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. rectificatoare

rectificator (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare

rectificator adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatori; f. sg. și pl. rectificatoare

Intrare: rectificator (adj.)
rectificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectificator
  • rectificatorul
  • rectificatoru‑
  • rectificatoare
  • rectificatoarea
plural
  • rectificatori
  • rectificatorii
  • rectificatoare
  • rectificatoarele
genitiv-dativ singular
  • rectificator
  • rectificatorului
  • rectificatoare
  • rectificatoarei
plural
  • rectificatori
  • rectificatorilor
  • rectificatoare
  • rectificatoarelor
vocativ singular
plural
rectificător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rectificator (aparat)
rectificator3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectificator
  • rectificatorul
  • rectificatoru‑
plural
  • rectificatoare
  • rectificatoarele
genitiv-dativ singular
  • rectificator
  • rectificatorului
plural
  • rectificatoare
  • rectificatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: rectificator (s.m.)
rectificator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectificator
  • rectificatorul
  • rectificatoru‑
plural
  • rectificatori
  • rectificatorii
genitiv-dativ singular
  • rectificator
  • rectificatorului
plural
  • rectificatori
  • rectificatorilor
vocativ singular
  • rectificatorule
plural
  • rectificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rectificator, rectificatoareadjectiv

  • 1. Care rectifică; care aduce o rectificare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

rectificator, rectificatoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

rectificator, rectificatorisubstantiv masculin
rectificatoare, rectificatoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.