3 definiții pentru rectificativ
Explicative DEX
rectificativ, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I. 130 / Pl: ~i, ~e / E: fr rectifîcatif] (Rar) Rectificator (1).
RECTIFICATIV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rectificativ adj. m., pl. rectificativi; f. sg. rectificativă, pl. rectificative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rectificativ
rectificativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rectificativ, rectificativăadjectiv
- 1. Rectificator. DNsinonime: rectificator
etimologie:
- rectificatif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „rectificativ” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1