2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECTIFICARE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.
RECTIFICARE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rectificare [At: BARIȚIU, P. A. III, 1981 / Pl: ~cări / E: rectifica] 1 Corectare. 2 (Ccr) Notă (într-un ziar, într-o revistă) prin care se rectifică (1) ceva Si: (iuz) rectificație (2). 3 (Chm) Operație de separare a componenților volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evaporări și condensări. 4 (Teh) Operație de prelucrare prin așchiere, efectuată cu ajutorul pietrelor abrazive, în scopul obținerii unor suprafețe foarte netede, a unor dimensiuni de mare precizie. 5 Operație de readucere a unui corp, a unui sistem tehnic, a unei construcții sau a unui sistem natural la forma sau la starea inițială, anterioară unei deformări, sau la o formă și o stare nouă, stabilită printr-un proiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECTIFICARE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei. 1. Îndreptare, corijare. În principiu, prin rectificarea sau, altfel zis, prin repararea unei bucăți în versuri înțelegem firește prefacerea numai a expresiunii materiale, adică a cuvîntării, iar nu și a gîndirii, adică a poeziei în ea însăși. CARAGIALE, O. VII 473. ♦ (Concretizat) Notă prin care se rectifică ceva. 2. (Tehn.) Operație mecanizată de netezire foarte fină, prin așchiere, a suprafeței unei piese metalice cu ajutorul pietrelor abrazive. ♦ Distilare fracționată prin care se separă dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTIFICARE1 s.f. Acțiunea de a rectifica (1) și rezultatul ei; îndreptare, corijare. [< rectifica (1)].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTIFICARE2 s.f. Acțiunea de a rectifica (2). ◊ Mașină de rectificare = mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare. [< rectifica (2)].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTIFICARE ~ări f. 1) v. A RECTIFlCA. 2) Notă scurtă într-o publicație periodică, prin care se rectifică ceva publicat anterior. /v. a rectifica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
rectifica vt [At: MAIORESCU, CR. I, 361 / Pzi: rectific / E: fr rectifier, lm rectificare] 1 A corecta (1). 2 (Chm) A efectua o rectificare (3). 3 (Teh) A efectua o rectificare (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată, după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. 2. (Tehn.) A supune o suprafață metalică unei neteziri foarte fine cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa prin distilare dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTIFICA vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectific, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTIFICA vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RECTIFICA rectific tranz. 1) (texte, enunțuri, calcule etc.) A transforma din greșit în corect; a corecta. 2) A aduce în conformitate cu destinația; a face să corespundă uzului. ~ traseul unei rute. 3) chim. (amestecuri lichide) A supune unei operații de separare a componenților volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafețe metalice) A prelucra prin așchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, lat. rectificare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rectificà v. a îndrepta un lucru, a-l repune în starea în care trebue să fie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*rectífic, a -á v. tr. (mlat. rectífico, -áre, d. rectus, drept, și fácere, a face. V. edi-, paci-fic). Îndrept, fac drept: a rectifica un calcul, o informațiune. Purific pin destilare: a rectifica spirtu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rectificațiúne f. (mlat. rectificatio, -ónis). Acțiunea de a rectifica. Informațiune rectificată: rectificațiunea a apărut în ziar. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rectificare s. f., g.-d. art. rectificării; pl. rectificări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rectificare s. f., g.-d. art. rectificării; pl. rectificări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rectificare s. f., g.-d. art. rectificării; pl. rectificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rectifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rectific, 2 sg. rectifici, 3 rectifică; conj. prez. 1 sg. să rectific, 3 să rectifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rectifica (a ~) vb., ind. prez. 3 rectifică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rectifica vb., ind. prez. 1 sg. rectific, 3 sg. și pl. rectifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rectifica (ind. prez. 3 sg. și pl. rectifică)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
rectific.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECTIFICARE s. 1. v. corectare. 2. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. (concr.) corectiv, corectură, îndreptare, (rar) rectificație. (A adus unele ~ări planului inițial.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECTIFICARE s. 1. corectare, corijare. îndreptare, (rar) rectificație. (~ a unor erori.) 2. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. corectiv, corectură, îndreptare, (rar) rectificație. (A adus unele ~i planului inițial.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECTIFICA vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECTIFICA vb. 1. a (se) corecta, a (se) corija, a (se) îndrepta. (Își ~ erorile.) 2. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RECTIFICÁRE (< rectifica) s. f. 1. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corectare. 2. (CHIM.) Operație de separare a componenților volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evaporări și de condensări, în care o parte din lichidul rezultat prin condensarea vaporilor este recirculat în coloană sub formă de reflux. Se execută în coloana de r. (sau de fracționare). V. și distilare. 3. (TEHN.) Operație de supernetezire prin așchiere, executată la mașinile de rectificat cu ajutorul sculelor abrazive, pentru obținerea fie a unor suprafețe foarte netede, fie a unor dimensiuni realizate cu mare precizie, fie a ambelor calități. ♦ Operație sau asamblare de operații de readucere a unui corp (ex. unealtă), a unui sistem tehnic (ex. cale ferată), a unei construcții sau a unui sistem natural (ex. un curs de apă) la forma sau la starea inițială, anterioară unei deformări, sau la o formă și stare nouă, stabilită printr-un proiect. R. cursurilor de apă (r. de albie) prin tăierea meandrelor are ca scop facilitarea navigației, o mai bună utilizare a terenurilor de luncă etc. Poate însă să afecteze biodiversitatea prin restrângerea zonelor umede. 4. (Dr.) Înlăturarea, printr-o încheiere (2), de către un organ de jurisdicție, a erorilor materiale strecurate în dispozitivul hotărârii asupra numelui, calității sau susținerilor părților ori asupra unui calcul.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rectificare, rectificărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: corijare îndreptare
- În principiu, prin rectificarea sau, altfel zis, prin repararea unei bucăți în versuri înțelegem firește prefacerea numai a expresiunii materiale, adică a cuvîntării, iar nu și a gîndirii, adică a poeziei în ea însăși. CARAGIALE, O. VII 473. DLRLC
-
- 1.2. Operație mecanizată de netezire foarte fină, prin așchiere, a suprafeței unei piese metalice cu ajutorul pietrelor abrazive. DLRLC DN
- 1.2.1. Mașină de rectificare = mașină-unealtă de prelucrare a pieselor prin rectificare. DN
-
- 1.3. Distilare fracționată prin care se separă dintr-un amestec de lichide un component sau un grup de componenți care reprezintă, cantitativ, majoritatea amestecului. DLRLC
-
etimologie:
- rectifica DEX '09 DEX '98 DN
rectifica, rectificverb
-
- Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată, după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
-
- 2. A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: rafina
- 4. A determina lungimea unui arc de curbă. MDN '00
etimologie:
- rectifier DEX '09 DEX '98 DN
- rectificare DEX '09 DEX '98 DN