RECRISTALIZARE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

recristalizare sf [At: MACAROVICI, CH. 61 / Pl: ~zări / E: re¹- + cristalizare] 1 Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de cristalizarea prin răcire a substanței pure. 2 Proces de refacere a cristalelor unui metal sau ale unui aliaj deformat la rece.

RECRISTALIZARE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Fenomen de refacere a cristalelor unui metal sau ale unui aliaj, deformate printr-un tratament mecanic la rece. – Re¹- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

RECRISTALIZARE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, care se realizează prin dizolvarea la cald a acelei substanțe, urmată de filtrarea soluției și cristalizarea ei prin răcire. ♦ Fenomen de refacere a cristalelor unui metal sau ale unui aliaj deformate printr-un tratament mecanic la rece, însoțit de restaurarea proprietăților lui anterioare.

RECRISTALIZARE s.f. Proces de schimbare, de modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire. [< re- + cristalizare, după fr. recristallisation].

RECRISTALIZARE s. f. 1. transformare a rocilor, care se produce atunci când mineralele cristalizate se transformă în noi cristale. 2. modificare a structurii cristaline a unui metal sau a unui aliaj prin încălzire. (< recristaliza)

RECRISTALIZARE ~ări f. Cristalizare repetată a unei substanțe în vederea purificării ei. /re- + cristalizare

RECRISTALIZA vb. tr., intr. a cristaliza din nou. (< fr. recristalliser)

recristalizare (desp. re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizării; pl. recristalizări

recristalizare (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizării; pl. recristalizări

recristalizare s. f. (sil. -cris-) cristalizare

recristaliza vb., ind. prez. 1 sg. recristalizez, 3 sg. recristalizează

recristalizare, (engl.= recrystallization) proces fizic de transformare izochimică a unei faze min. dintr-o stare structurală în alta (de ex.: trecerea agregatelor microcristaline în agregate larg cristalizate – r. agradantă). R. este declanșată la trecerea rocilor sau particulelor min. (cristale, bioclaste) dintr-o condiție termobarică în alta. și caracterizează atât procesele sedimentare de → neomorfism, cât și foarte multe procese metamorfice (în nomenclatura acestui dom., r. este sin. cu → blasteză).