3 definiții pentru recriminatoriu
Explicative DEX
RECRIMINATORIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].
RECRIMINATORIU, -IE adj. care conține o recriminare. (< fr. récriminatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
recriminatoriu adj. m., f. recriminatorie; pl. m. și f. recriminatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: recriminatoriu
recriminatoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
recriminatoriu, recriminatorieadjectiv
- 1. Care conține o recriminare. DN
etimologie:
- recriminatoire DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.