2 definiții pentru recreditiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECREDITIV s. n. dispoziție dată de banca unui titular de cont, în numele acestuia, băncii corespondente, pentru anularea sau revocarea înainte de termen a acreditivului. (< germ. Rekreditiv)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recreditiv s. n., pl. recreditive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: recreditiv
recreditiv substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
recreditiv, recreditivesubstantiv neutru
- 1. Dispoziție dată de banca unui titular de cont, în numele acestuia, băncii corespondente, pentru anularea sau revocarea înainte de termen a acreditivului. MDN '00
etimologie:
- Rekreditiv MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.