8 definiții pentru recreanță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECREANȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.
recreanță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr récréance] (Jur) Uzufruct al unui bun în litigiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECREANȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récréance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECREANȚĂ s.f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pron. -cre-an-. / < fr. récréance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECREANȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr. récréance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recreanță (desp. re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreanței; pl. recreanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recreanță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreanței; pl. recreanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recreanță s. f. (sil. -cre-) creanță
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-cre-an-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recreanță, recreanțesubstantiv feminin
- 1. Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. DEX '09 DN
etimologie:
- récréance DEX '09 DEX '98 DN