8 definiții pentru recreanță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECREANȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.

recreanță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr récréance] (Jur) Uzufruct al unui bun în litigiu.

RECREANȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récréance.

RECREANȚĂ s.f. (Jur.) Uzufruct al unui bun în litigiu. [Pron. -cre-an-. / < fr. récréance].

RECREANȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr. récréance)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recreanță (desp. re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreanței; pl. recreanțe

recreanță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreanței; pl. recreanțe

recreanță s. f. (sil. -cre-) creanță

Intrare: recreanță
recreanță substantiv feminin
  • silabație: re-cre-an-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recreanță
  • recreanța
plural
  • recreanțe
  • recreanțele
genitiv-dativ singular
  • recreanțe
  • recreanței
plural
  • recreanțe
  • recreanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recreanță, recreanțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.