RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.
Sursa: DEX '09
(2009)
|
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECÓRDER s. n. aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. (< engl. recorder)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
liastancu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RECÓRDER s. v. videorecorder.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recórder s. n., pl. recórdere
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recórder s.n. 1991 Videorecorder v. programabil (din engl. recorder)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
recorder v. flaut drept.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink