RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOPIÉRE s.f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [< recopia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

recopiére s. f. copiere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOPIÁ vb. I. tr. A copia din nou, a face o copie nouă. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. recopier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECOPIÁ vb. tr. a copia din nou un text, un act etc. (< fr. recopier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

recopiá vb. copia
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink