RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONVENȚIÚNE s.f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pron. -ți-u-. / < fr. reconvention].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONVENȚIÚNE s. f. (jur.) cerere reconvențională. (< fr. reconvention)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONVENȚIÚNE s. (JUR.) cerere reconvențională.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reconvențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink