RECONSTRUÍT adj. (LINGV.) reconstituit, refăcut. (Formă lexicală ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RECONSTRUÍ ~iésc tranz. 1) A construi din nou. 2) (elemente de limbă) A supune unei operații de identificare a fazelor anterioare de evoluție. ~ o formă lexicală nouă. /<fr. reconstruire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONSTRUÍ vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECONSTRUÍ vb. 1. a reclădi, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reconstruí vb. construi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink