2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reconduce vt [At: CR (1848), 383/68 / Pzi: reconduc / E: re1- + conduce] (Îvr) A însoți pe cineva încă o dată.

reconduce v. a însoți pe cineva la plecare, mai ales din politeță.

*recondúc, dús, a -dúce v. tr. (re- și conduc, după fr. re-conduire). Conduc înapoĭ, acompaniez la întoarcere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reconduce vb. (ind. prez. 1 reconduc)

Intrare: recondus
recondus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recondus
  • recondusul
  • recondusu‑
  • recondu
  • recondusa
plural
  • reconduși
  • recondușii
  • reconduse
  • recondusele
genitiv-dativ singular
  • recondus
  • recondusului
  • reconduse
  • recondusei
plural
  • reconduși
  • recondușilor
  • reconduse
  • reconduselor
vocativ singular
plural
Intrare: reconduce
verb (VT643)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reconduce
  • reconducere
  • recondus
  • recondusu‑
  • reconducând
  • reconducându‑
singular plural
  • recondu
  • reconduce
  • reconduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reconduc
(să)
  • reconduc
  • reconduceam
  • recondusei
  • recondusesem
a II-a (tu)
  • reconduci
(să)
  • reconduci
  • reconduceai
  • reconduseși
  • reconduseseși
a III-a (el, ea)
  • reconduce
(să)
  • recondu
  • reconducea
  • reconduse
  • recondusese
plural I (noi)
  • reconducem
(să)
  • reconducem
  • reconduceam
  • reconduserăm
  • reconduseserăm
  • recondusesem
a II-a (voi)
  • reconduceți
(să)
  • reconduceți
  • reconduceați
  • reconduserăți
  • reconduseserăți
  • reconduseseți
a III-a (ei, ele)
  • reconduc
(să)
  • recondu
  • reconduceau
  • reconduseră
  • reconduseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)