recondiționare sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 832 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: recondiționa] 1 Readucere (a unui utilaj, vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) Reparare (1) (a unui obiect de uz curent).

RECONDIȚIONARE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei.

RECONDIȚIONARE s.f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei; reparare, renovare. [< recondiționa].

RECONDIȚIONARE ~ări f. Restabilire a unui sistem tehnic deteriorat sau uzat pentru ca acesta să poată fi utilizat din nou. [Sil. -ți-o-] /v. a recondiționa

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

recondiționa vt [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 854 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: re¹- + condiționa] 1 (Teh) A readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) A repara (un obiect de uz curent).

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re¹- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.

RECONDIȚIONA vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].

RECONDIȚIONA vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)

A RECONDIȚIONA ~ez tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa

recondiționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționării; pl. recondiționări

recondiționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționării; pl. recondiționări

recondiționare s. f. condiționare

recondiționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 recondiționează; conj. prez. 1 sg. să recondiționez, 3 să recondiționeze

recondiționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționează

recondiționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 sg. și pl. recondiționează; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționeze

RECONDIȚIONÁRE (< recondiționa) s. f. Restabilire a caracteristicilor constructive sau funcționale ale unui sistem tehnic (ex. utilaj, vehicul, unealtă) sau ale unui obiect de uz curent uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi din nou utilizat în condițiile de funcționare inițiale sau apropiate de acestea.