10 definiții pentru recondiționa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

recondiționa vt [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 854 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: re1- + condiționa] 1 (Teh) A readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) A repara (un obiect de uz curent).

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re1- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.

RECONDIȚIONA vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].

RECONDIȚIONA vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)

A RECONDIȚIONA ~ez tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recondiționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 recondiționea; conj. prez. 1 sg. să recondiționez, 3 să recondiționeze

recondiționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționea

recondiționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 sg. și pl. recondiționează; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționeze

Intrare: recondiționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recondiționa
  • recondiționare
  • recondiționat
  • recondiționatu‑
  • recondiționând
  • recondiționându‑
singular plural
  • recondiționea
  • recondiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recondiționez
(să)
  • recondiționez
  • recondiționam
  • recondiționai
  • recondiționasem
a II-a (tu)
  • recondiționezi
(să)
  • recondiționezi
  • recondiționai
  • recondiționași
  • recondiționaseși
a III-a (el, ea)
  • recondiționea
(să)
  • recondiționeze
  • recondiționa
  • recondiționă
  • recondiționase
plural I (noi)
  • recondiționăm
(să)
  • recondiționăm
  • recondiționam
  • recondiționarăm
  • recondiționaserăm
  • recondiționasem
a II-a (voi)
  • recondiționați
(să)
  • recondiționați
  • recondiționați
  • recondiționarăți
  • recondiționaserăți
  • recondiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • recondiționea
(să)
  • recondiționeze
  • recondiționau
  • recondiționa
  • recondiționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recondiționa, recondiționezverb

  • 1. tehnică A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: renova
    • 1.1. prin extensiune A repara pentru a putea fi utilizat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Piese uzate recondiționate. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.